Istorioare , cugetari , poezii

[Ramona]

  Istorioara
   

Un om sarac l-a rugat pe Dumnezeu, luni la rand: "Da-mi 50 de
dolari, nu vreau mult, doar 50 de dolari."

Intai s-a rugat, insa apoi s-a gandit, "Milioane de oameni se roaga,
e un singur Dumnezeu si o gramada de oameni care se roaga. Oare
rugaciunea mea umila va ajunge vreodata la el .....Si poate ca e
atata zgomot in jurul lui – rugaciuni de la toate bisericile,
moscheile, sinagogile, templele – cine va avea grija de mine? Mai
bine ii scriu o scrisoare."

Si a scris o scrisoare spunand, " Iti scriu ca sa-ti reamintesc ca de
luni intregi ma rog, insa nu am primit nici un raspuns. Se pare ca
rugaciunea mea nu a ajuns la tine. Pot sa inteleg ca e atata zgomot
in jurul tau, de la atatea rugaciuni. Si oameni mari ti se roaga –
papa, arhiepiscopul, – deci cine va lua in seama
rugaciunea mea umila? Si nu cer mult - nici paradis, nici rai,
nimic, doar 50 de dolari. Asa ca m-am gandit sa-ti scriu scrisoarea
asta."
Asa ca a inceput scrisoarea cu litere mari, "Cincizeci de dolari!
Tine minte, e urgent!."

Dar apoi a fost atat de bulversat pentru ca nu stia cui sa adreseze
scrisoarea si catre ce adresa sa o expedieze. S-a gandit: "Cea mai
buna idee ar fi sa o adresez asa: Dumnezeu, Posta Generala". Daca
posta generala nu poate sa-i gaseasca adresa, atunci cine sa poata?
Scrisoarea a ajuns la seful postei. A privit-o, a ras si apoi s-a
intristat. S-a gandit: "Omul asta trebuie ca e foarte disperat –
nimeni nu ii scrie scrisori lui Dumnezeu. Si nici macar nu cere asa
de mult."

Asa ca a spus prietenilor, "Va rog sa va uitati la scrisoarea
acestui om sarman. Contribuiti cu totii, si ii vom trimite 50 de
dolari. Macar o data sa i se raspunda la rugaciune." Au strans
banii, insa nu au reusit sa adune decat 45 de dolari. Seful postei a
spus: "Nici o problema, macar ca-i trimitem si pe astia."

Cand cei 45 de dolari au ajuns la omul sarman, acesta a numarat
banii, a privit in sus si a tipat: " Doamne, tine minte un lucru.
Data viitoare cand imi mai trimiti bani, nu-i mai trimite prin
posta! Hotii astia si-au luat comisionul. Am primit numai 45 de dolari ! "



Cugetari

    ."Imi pare rau dar nu reusesc sa aud ce spui.

    Ceea ce esti si ce faci striga mult mai tare".

    (R.W. Emerson)


    "Daca faci ceea ce ai facut dintotdeauna, vei obtine ceea ce ai obtinut dintotdeauna".

    (A. Robbins)


    "A intreprinde si a repeta aceleasi actiuni asteptand rezultate diferite este primul simptom de nebunie".

    (corolarul afirmatiei precedente)


    "Inainte de a-ti da drumul la gura, asigura-te ca ti-ai pus in functiune creierul".

    (din intelepciunea tehnologica)


    "Este mai bine sa taci si sa dai impresia ca esti prost, decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu".

    (din intelepciunea populara).



Marin Sorescu - " Am vrut sa ma schimb "


    Am vrut sa ma schimb pe unul mai bun,
    L-am cautat cu lumanarea,
    Inalt ca bradul,curat ca floarea,
    Si care noaptea sa doarma tun.

    Ce,cu mandrie,sa-si zica : unul
    Ca mine-n lume nu mai exista.
    Frumos,cu educatie ateista,
    Poti sa il cauti sa tragi cu tunul.

    Ce bine! Ce bine! Ce bine!
    Si pe de alta parte,vai ce pacat!
    Nimeni n-a vrut sa se dea pe mine
    Si de-aceea am ramas neschimbat

[Ramona]

 
 Trei carari

Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca.

La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul.

Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede.

A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de vanturi puternice.

Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.

Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii.

Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand.

Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara.

Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine.

-Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.
Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea
mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.

-Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.

-Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca
ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine…

Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.

[Ramona]

     
 Cugetari

   

* Iti vine mai lesne sa te arati intelept pentru altii decat pentru tine insuti

* Toti avem destula tarie sufleteasca pentru a indura nenorocirea altora

* Ii iertam adesea pe cei care ne plictisesc, dar nu le putem acorda iertare celor plictisiti de noi

* Cand ne parasesc viciile , ne mangaiem cu credinta ca noi ne despartim de ele


La Rochefoucauld

[Ramona]

 
 istorioara.....Narcisele
    Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna "Mama, trebuie sa vezi narcisele galbene inainte ca ele sa se ofileasca".
    Eu doream acest lucru, dar era un drum de 2 ore cu masina de la Laguna la lacul Varful Sagetii.

    Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi sosi joia viitoare.
    Joia urmatoare, dintr-odata timpul s-a racit si a plouat. Dar eu am promis, asa ca am mers acolo. Cand in sfarsit am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si nepotii mei am spus " Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil, sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri, cu exceptia ta si a acestor copii".

    Fiica mea a zambit si, cu mult calm, a spus: "Noi conducem pe vremea asta, mama".
    "Ei bine, nu ma duci tu pe mine in strada, pana nu se face timp frumos si, atunci cand voi iesi, o voi face ca sa ma intorc acasa". Am crezut ca am fost destul de convingatoare.
    "Sper insa ca ma vei duce la garaj, ca sa-mi ridic masina mea", a spus ea. "Cat de departe trebuie sa mergem?"
    "Cateva blocuri."
    Carolyn a spus; "O sa conduc eu. Eu sunt deprinsa cu asta." Dupa cateva minute, am intrebat-o:
    "Unde mergem ? Asta nu e drumul spre garaj."
    "Mergem spre narcisele galbene". Carolyn a zambit .
    "Carolyn" am spus eu cu asprime in glas "te rog, intoarce".
    "Stai linistita, mama. Tu nu te vei ierta niciodata daca pierzi aceasta experienta." Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana "Gradina narciselor galbene".
    Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si, cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire.
    Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui.
    Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz- portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul. Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori.


    "Dar cine a facut asta?" am intrebat-o pe Carolyn. "O femeie."- mi-a raspuns ea. „Locuieste pe proprietate. Aceea este casa ei." Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un poster. "Raspunsuri la intrebarile care stiu ca te intereseaza"- era titlul.
    Primul raspuns era un simplu "50.000 bulbi".

    Al doilea raspuns era " Cate unul, pus pe rand, de catre o singura femeie". A fost nevoie de doua maini, doua picioare si putin creier".
    Al treilea raspuns era "Am inceput in 1958".

    Acestea au fost Principiile Narciselor Galbene.

    Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata. M-am gandit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, in timp - creand propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.

    Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai marete principii ale slavirii si evolutiei.
    Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas - adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp. Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.
    "Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel", am recunoscut eu. "Cate as fi putut eu realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, ´plantand cate un singur bulb o data´. Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!"
    Fiica mea mi-a spus mesajul acelei zilei in stilul ei direct:
    "Incepe de maine" a spus ea. "Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut. Modul de a face dintr-o "lectie" o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi "Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?"


 

[Ramona]

 Cea mai inversunata lupta este cu tine insuti. Te afli in ambele tabere. (Voltaire)


  Lucian Blaga - Ganduri...

    Dupa ce am descoperit ca viata nu are nici un sens, nu ne ramane altceva de facut decat sa-i dam un sens.

    Faptul ca orice viata de pe pamant se termina prin moarte, nu dovedeste ca moartea este scopul vietii.

    Cu cat oamenii imbatranesc, cu atat spiritul lor devine mai suplu, mai cald, dobandind o infatisare mai organica . S-ar zice aproape ca pentru spirit , timpul este o dimensiune a intineririi .




  Istorioara...


    . • Comorile fiecaruia

    Plimbandu-se prin sat, un boier s-a intalnit cu un taran sarac si a inceput a se lauda cu averile lui:

    - Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Padurile care inconjura satul sunt si ele ale mele. Pana si pamantul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-imprejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.

    - Dar acela ? - l-a intrebat taranul, aratand cu degetul spre cer. Nu cred ca si cerul este al tau. Acela este al meu - a mai spus taranul si, cu zambetul pe buze, a plecat linistit, lasandu-l pe boier mirat si cu ciuda in suflet.

[Ramona]

 "  Campul viselor " - Stuart Wilde
   

    Traim intr-o lume profana, castigand bani, platindu-ne taxele si incercand sa ne hranim familiile. Insa dincolo de controlul pe care toate acestea il exercita asupra noastra, se afla un camp al viselor. Fara gloria si speranta acestui camp al viselor, suntem condamnati la o viata ca pe o rotita de hamster, invartindu-ne iarasi si iarasi pe loc.

    Am invatat devreme in viata sa visez visul imposibil. M-a facut vulnerabil ridicolului desigur, dar nu mi-a pasat de asta. Am crezut intr-un vis ciudat pe care mi l-a spus batranul meu profesor. El mi-a zis ca intr-o zi vom putea vedea intr-o alta lume si ca in cele din urma vom patrunde in acea lume si ne vom intoarce sa povestim despre ea. El a sugerat ca acei calatori ezoterici ar trebui sa caute usa ascunsa. Am facut asta.

    Apoi, pe masura ce perceptia mea a crescut, am descoperit-o in distanta si am mers spre ea, adica inspre interior. Exista o ciudatenie langa usa, si anume o gravitatie extrema. Mi-a luat ani ca sa strabat ultimii metri. Dupa aceea a trebuit sa stau la pragul ei.

    Dincolo, am vazut ca acest camp al viselor era real, numai ca era vast in comparatie cu conceptul meu despre el. Iar apoi am descoperit biblioteci de informatie care dadeau spre campuri si mai mari, strat peste strat.

    Sunt fiinte acolo care par sa fie interesate de cum ne descurcam noi ca oameni. Ele radiaza o iubire non-emotionala, celesta, care e coplesitor de frumoasa. Am mers cu ele. A trebuit sa am incredere in ele pentru ca nu ma puteam intoarce. Daca dadeam inapoi as fi facut sa dispara campul meu de vise. Mai degraba m-as topi si as muri decat sa pierd campul. Ce e un barbat sau o femeie fara un vis ? Chiar si un vis prostut ca al meu e mai bun decat nici un vis.

    Lumea acestor fiinte a fost dureroasa ; eram foarte inadecvat si aveam inca mult intuneric nerezolvat. Mi-am croit drum prin el timp de trei ani si jumatate, iar intr-o zi s-a destramat complet. Apoi am vazut un camp nou, insa in loc sa calatoresc eu spre el, a venit el la mine, fara efort. Odata trecut dincolo de prag si de umbra ta, realitatea nu mai e legata strans de un loc anume, ci vine ea spre tine. Acolo nu te duci la Paris, ci Paris-ul vine la tine.

    Acest concept iti poate incurca mintea un pic atunci cand incerci sa-l intelegi; nu tu iti gasesti visele, ele te gasesc pe tine. Noi, oamenii, suntem alandala, cu susu-n jos si invers. In acea lume celesta suntem sub alinierea corecta si ne ia un pic sa ne ajustam.

    Nu va pierdeti visul indiferent de cat de prostut pare. Niciodata. Fara moneda aceasta de schimb v-ati putea pierde pentru totdeauna. Banuiala mea e ca visul vostru sau ceva foarte asemanator se va implini, bineinteles daca continuati sa mergeti cu perseverenta catre el. Al meu s-a implinit.

    Am invatat calea acum, dupa incercari si greseli repetate, asa ca acum am un vis nou, daca imi este permis voi lua sase sute cu mine, iar ei la randul lor vor aduce inca zece mii. Ce se intampla dupa asta, nu stiu. Nimeni nu comanda portii, ea se comanda singura. Este visul gata sa-si ia zborul.
    ________________________

[Ramona]

   

  E totul randuit sa se intample   -   George Tarnea
   

        Cum să trăieşti frumos fără iubire,
        Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
        Cum să cuprinzi neliniştea din zori
        Şi pacea din amurg dintr-o privire?
        Cum să înoţi prin mările de flori,
        Cum să te bucuri de întreaga fire
        Şi viaţa ta să-şi afle împlinire
        Fără minunea care dă fiori?
        E totul rânduit să se întâmple -
        Cu simplitatea unei adieri -
        Când de lumină sufletul se umple,
        Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
        Gheţarii urii se ivesc la tâmple,
        Nu-ţi vei afla iertarea nicăieri.

[Ramona]

 
  CEL MAI PUTERNIC TATA DIN LUME
Articol de Rick Reilly, tradus din Sport Illustrated

Traducere de Robert Miklo

Incerc sa fiu un tata bun. Le acord copiilor mei a doua sansa sa dea in minge. Lucrez noptile pentru a putea plati mesajele lor, si ii duc la sedinte foto. Insa pe langa Dick Hoyt sunt zero.

De 85 de ori si-a impins fiul invalid, Rick, in maratoane de 26,2 mile. De opt ori, nu doar ca l-a impins 26.2 mile intr-un scaun cu rotile, dar de asemenea l-a remorcat 2.4 mile intr-o salupa in timp ce inota si l-a pedalat pe parcursul a 112 mile intr-un scaun pe ghidon– toate in aceeasi zi. Deasemenea, Dick l-a tras in concursuri de schi Nordic, l-a luat in spinare in catarari de munte si odata l-a carat de-a lungul Statelor Unite pe bicicleta. Face sa para iesirea cu fiul tau la popice un pic jenanta, nu-i asa?

Ce a facut insa Rick pentru tatal sau? Nu prea multe, in afara de faptul ca i-a salvat viata.

Aceasta poveste de dragoste a inceput in Winchester, Massachusetts, acum 43 de ani, cand Rick a fost strangulat de cordonul ombilical in timpul nasterii, afectandu-i creierul si facandu-l incapabil sa isi controleze membrele. “Va fi o leguma tot restul vietii.” Dick povesteste ce ii spuneau doctorii, lui si sotiei lui, Judy, cand Rick avea 9 luni. “Pune-l intr-o institutie”.

Dar cuplul Hoyt nu a ascultat. Au observat cum ochii lui Rick ii urmareau prin camera. Cand Rick avea 11 ani, l-au dus la departamentul de inginerie a Universitatii Tufts si l-au intrebat daca exista vre-o cale de a ajuta baiatul sa comunice. “Nici o sansa”, a fost raspunsul primit “Nimic nu se intampla in creierul lui”.

“Spuneti-i un banc”, a replicat Dick. I-au spus. Rick a ras. A reiesit ca o multime de lucruri se intamplau in creierul lui.

Echipat cu un computer care i-a permis sa controleze cursorul prin atingerea unui comutator cu o parte a capului, Rick a putut in sfarsit comunica. Primele cuvinte? “Go Bruins!”

Dupa ce un coleg de liceu a devenit paralizat intr-un accident, iar scoala a organizat un concurs de caritate pentru el, Rick a scris, “Tata, vreau sa fac asta.” Da, sigur. Cum putea Dick, un autointitulat “porc pus la ingrasat” care nu a mai alergat niciodata mai mult de o mila deodata, sa isi impinga fiul cinci mile distanta?

Totusi, a incercat. “Dupa asta am devenit eu handicapat”, spune Dick. Am fost frant doua saptamani. Acea zi a schimbat viata lui Rick.

“Tata”, a tastat el, “cand alergam, simteam de parca nu mai eram infirm!” Iar propozitia asta a schimbat viata lui Dick. A devenit obsedat de a oferi acest sentiment baiatului sau cat de des putea. A ajuns la o asa forma incat el si Rick erau gata sa incerce Maratonul din Boston din 1979. “Nici vorba,” i s-a spus lui Dick de un oficial de concurs. Echipa Hoyt nu era nici un singur alergator nici un competitor in scaun cu rotile. Pentru cativa ani Dick si Rick se alaturau pur si simplu masei de alergatori si alergau oricum; apoi au gasit o modalitate de a intra in concurs oficial: in 1983 au alergat la un alt maraton asa de bine incat au realizat timpul de calificare pentru Boston pentru anul urmator.

Apoi cineva a zis, “Hey Dick, de ce nu un triathlon?” Cum putea un tip care nu invatase niciodata sa inoate si nu a mers cu bicicleta de cand avea sase ani, sa isi care copilul de 50 kg printr-un triatlon? Totusi, Dick a incercat. Au ajuns sa treaca prin 212 triatlonuri pana acum, incluzand patru concursuri istovitoare de 15 ore, “Ironman” in Hawaii.

Trebuie sa fie o durere sa fii o herghelie de 25 de ani depasit de un batran tragand un adult intr-o salupa, nu credeti?

“Hey, Dick, de ce nu incerci sa vezi cum te-ai descurca singur?” “Nici vorba”, spune el.

Dick o face doar pentru “senzatia grozava” ce o resimte cand il vede pe Rick cu un zambet de cantalup in timp ce alearga, inoata si merg cu bicicleta impreuna.

Anul acesta, la varstele de 65 si 43, Dick si Rick si-au terminat cel de-al 24-lea Maraton Boston,  pe locul 5,083 din peste 20,000 de concurenti. Cel mai bun timp al lor? Doua ore, 40 de minute in 1992, doar cu 35 de minute peste recordul mondial, care, in cazul in care nu tineti evidenta acestor lucruri, se intampla sa fie detinut de un tip care nu impingea un alt om in carucior la data respectiva.

“Fara nici un dubiu”, tasteaza Rick. “Tatal meu este Tatal Secolului.”

Iar Dick a castigat si altceva din toate astea. Acum doi ani a avut un usor atac de cord in timpul unei curse. Doctorii au depistat ca una din arterele sale a fost 95% blocata. “Daca nu erai intr-o conditie fizica asa de buna,”    ii spunea un medic, “probabil ca ai fi murit acum 15 ani.” Asa ca, intr-un fel, Dick si Rick si-au salvat viata unui altuia. 

Rick, care detine propriul sau apartament (primeste ingrijire la domiciliu) si lucreaza in Boston, iar Dick, pensionat din armata si locuind in Holland, Massachusetts, isi gasesc mereu timp sa fie impreuna. Ei sustin cuvantari prin tara si concureaza intr-o competitie ce-ti rupe spatele in fiecare weekend, incluzand cea din Ziua Tatalui din anul asta. In seara aceea, Rick il va scoate pe tatal sau la cina, dar lucrul pe care si l-ar dori cel mai mult sa il dea nu va putea niciodata sa il cumpere. “Lucrul pe care l-as dori cel mai mult,” scrie Rick, “este ca tatal meu sa stea in carucior si eu sa-l imping pentru o data.”
 

Vezi video:

 <a href="http://www.youtube.com/v/ryCTIigaloQ&rel=0" target="_blank">http://www.youtube.com/v/ryCTIigaloQ&rel=0</a>

 <a href="http://www.youtube.com/v/QUzq-tG12ig&rel=0" target="_blank">http://www.youtube.com/v/QUzq-tG12ig&rel=0</a>

 <a href="http://www.youtube.com/v/D52rJd9GX10&rel=0" target="_blank">http://www.youtube.com/v/D52rJd9GX10&rel=0</a>

 

[Ramona]

 

  Poezie " Din frumusete " de Ion Stoica


    .Închide ochii! Lumea se preface,
    E o rotire largă care soarbe,
    O volbură de vânturi fără pace,
    Cu aripile putrede şi oarbe;
    Ai vrea să ştii încotro se îndreaptă,
    Ce rost e-n zvârcolirea nebunească,
    De ce răsare steaua înţeleaptă,
    De ce încep tăcerile să crească;
    Privind de jos, pare că ard departe
    Doar focuri reci, cu flăcări fără sânge,
    De care o vecie te desparte
    Şi-n care nici o rază nu te plânge;
    Deschide ochii! Nimeni n-o să ştie
    Dacă-i deschizi sau dacă-i laşi în noapte,
    E cerul ca un geam de florărie
    Cu stele pârguite şi mai coapte;
    Priveşte lung şi-adună flori în tine,
    Din frumuseţe vremea se dezleagă
    Şi ora se apleacă să se-nchine
    Şi pacea se coboară-n gând, întreagă

[Ramona]

 

  Un misionar spaniol vizita o insula, unde a intalnit trei preoti azteci.

- Cum va rugati sfintiile voastre?

- Avem numai o rugaciune - raspunse unul dintre azteci. Spunem: „Doamne, Tu esti Trei, noi suntem trei. Ai mila de noi".

- Frumoasa rugaciune, spuse misionarul. Dar nu este chiar o rugaciune pe care s-o asculte Dumnezeu. O sa va invat una mult mai buna.

Preotul ii invata o rugaciune catolica si pleca mai departe pe drumul crestinarii altora. Dupa cativa ani, aflat pe nava care-l ducea inapoi in Spania, a trecut iar pe langa acea insula. De pe punte, ii vazu pe cei trei preoti pe plaja - si le facu un semn de salut cu mana.

Atunci, cei trei se apropiara de nava, pasind pe apa.

- Parinte, parinte! - striga unul dintre ei cand ajunse aproape de nava. Mai invata-ne o data rugaciunea pe care o asculta Dumnezeu, pentru ca am uitat-o!

- Nu conteaza, spuse misionarul, vazand minunea. Si-I ceru iertare lui Dumnezeu pentru ca nu intelesese ca El vorbea toate limbile.

Paulo Coelho

[Ramona]

 
     Un cuplu aniversa 50 de ani de casnicie. Armonia si
    linistea din familia lor erau celebre in tot oraselul,
    asa ca un reporter se hotaraste sa realizeze un
    interviu.
    - Cum se face ca de 50 de ani nu v-a vazut nimeni
    certandu-va sau macar ridicand tonul unul la altul?
    - Secretul este la inceputul casniciei in luna de
    miere. Ne-am hotarat sa o petrecem la o cabana superba
    pe creasta muntilor, si am inchiriat 2 magarusi pt a
    ajunge acolo impreuna cu bagajele noastre. La un
    moment dat, magarusul sotiei mele s-a impiedicat si a
    cazut. Sotia mea, desi se lovise, i-a spus animalului
    pe un ton calm : " Prima data". Magarul s-a ridicat si
    am continuat drumul. Dupa un timp, s-a impiedicat din
    nou. Sotia i-a spus cu aceeasi voce egala : " A doua
    oara". Ne-am continuat calatoria, magarul s-a
    impiedicat a treia oara. Atunci, sotia mea a scos un
    revolver si a impuscat magarul in cap. Am facut criza
    de isterie. I-am spus ca e nebuna sa procedeze asa de
    crud cu bietul animal, ca trebuie sa consulte un
    psihiatru. Sotia mea s-a intors catre mine, m-a privit
    in ochi si mi-a spus calm : "Prima data".
    A fost prima si ultima data cand ne-am certat.

[Ramona]

 
  PE CINE AI LUA ?

Conduci automobilul tau Sport, de 2 locuri, intr-o noapte cu o furtuna
teribila.
Treci pe langa o statie de autobuz, unde se afla 3 persoane asteptand:
1. O batrana bolnava pe moarte;
2. Un vechi prieten, care, odata, ti-a salvat viata;
3. Femeia visurilor tale, sau barbatul ideal.
Pe cine ai lua in automobilul tau, tinand cont ca nu ai decat un singur
loc, doar pentru un pasager
Gandeste-te foarte bine la raspunsul tau, inainte de a citi mai departe.


Aceasta este o dilema etica si morala, care se foloseste in interviurile
pentru angajare in serviciu.
Ai putea lua batrana , pentru ca este pe moarte si trebuie salvata prima;
sau ai putea lua prietenul care ti-a salvat viata si esti obligat fata de
el. Neindoielnic, e posibil ca niciodata sa nu mai reintalnesti femeia
visurilor tale , sau barbatul ideal.

 
 

Un candidat, intr-un interviu ca acesta, a fost angajat dintre 200 de
concurenti, pentru magnificul sau raspuns.
El a raspuns simplu :
"As da cheile masinii prietenului meu si i-as cere sa duca batrana la
spital; in timpul acesta, eu as ramane sa astept autobuzul, impreuna cu
femeia visurilor mele".
Ti-a placut istorioara ? Pai, asa este si viata, pentru asta trebuie sa ai
mereu prezenta acea fraza banala:
 

O PROBLEMA PUSA CORECT, ESTE PRACTIC REZOLVATA.

M O R A L A : Sa dam mai multa atentie la ceea ce spunem si facem.

[Presă centrală]

- aici propuneţi surse -

Presă centrală

Bucuresti

Timisoara

completaţi lista
făcând propuneri
de site-uri

[stiri diverse]

- aici propuneţi surse -

stiri diverse

discutii din forumuri

completaţi lista
făcând propuneri
de site-uri

There aren't any users online.

T.N.Bucuresti
T. N. Craiova
T. N. Cluj
T. N. Iasi
T. N. Timisoara
T. N. Tg. Mures
Teatrul L.S. Bulandra
Teatrul Odeon
Teatrul Mic
Teatrul de Comedie
Teatrul Nottara
Teatrul Evreiesc
Teatrul R.S. Sibiu
T. Al.Davila PT
T. Imposibil Cluj
T. M.N.L. Galati
Teatrul Luceafarul
T.T. Piatra-Neamt
T. Tony Bulandra
T. Bacovia Bacau
Teatrul Masca
T. I.Creanga
Teatrul Act
T. C. Tanase
T. Tandarica
T. M.Filotti Braila
T. Majestic
T. Metropolis
T. G.C. Buzau
Teatrul Oradea
T. Clasic Arad
T. A.Pann VL
Teatru Ploiesti
T. deNord SM
Teatru Constanta
T. S.A. Brasov
Teatru Barlad
T. German TM
Teatru Botosani
T. Sf. Gheorghe
T. Marionete AR
T. Excelsior
Teatrul Luni

D'AYA
InDArt
Kult Kult Klan

T. de Opereta
Opera Bucuresti
Opera Cluj
Opera Iasi
Opera Timisoara
T. O.B. Constanta

C.Cultural N.B B.